Apa în care fierb lămâile te ajută să slăbești până la 10 kilograme – Iată cum se consumă și cât timp

Foarte mulți oameni au probleme cu greutatea, iar din acest motiv încearcă mereu tot felul de diete care nu dau întotdeauna rezultate. Mulți încearcă și antrenamente grele la sală, însă acestea nu dau rezultate dacă nu sunt făcute în mod constant. Bineînțeles, nutriționiștii recomandă mereu să facem mișcare cel puțin 30 de minute pe zi și să mâncăm cât mai sănătos posibil. De asemenea, trebuie să evităm produsele procesate și să mâncăm cât mai natural.

Cu toate acestea, trebuie să știi că există anumite soluții foarte simple care te vor ajuta să dai jos kilogramele în plus fără un efort prea mare. Există un truc simplu și ușor care te va ajuta să slăbești 10 kilograme în doar 30 de zile fără ții o dietă strictă. Ba chiar vei putea să mănânci normal.

Este vorba despre o băutură delicioasă pe bază de lămâie care se consumă pe stomacul gol. Ba mai mult decât atât, acest remediu natural elimină bacteriile şi paraziţii, detoxifică şi conferă energie pentru întreaga zi, conform secretele.com. În plus, zeama de lămâie fiartă ajută foarte mult la arderea grăsimilor şi te scapă de kilogramele în plus, într-un mod natural. În acest fel, se va curăţă astfel întregul organism.

Cum pregătești acest leac naturist?

Ingrediente: 2 litri de apă; 5 lămâi.

Cum se prepară?

Pur și simplu se adaugă în apă cele 5 lămâi spălate bine, tăiate pe jumătate şi necurăţate de coajă. Se pune vasul la fiert şi se lasă pe foc până când dă în clocot. După ce a dat în clocot, se oprește focul. După care acoperă vasul şi se lasă la infuzat până se răceşte. Lichidul se păstrează la frigider.

Timp de 30 de zile consumă în fiecare dimineață 500 de ml din aceast remediu natural și nu mai consuma nimic altceva timp de două ore după. Zeama fiertă de lămâie ajunge pentru o perioadă de 4 zile. În restul zilei poți mânca normal, fără să te abții de la vreun fel de mâncare.

După 30 de zile vei observa că ai slăbit 10 kilograme ca prin miracol. Mai mulți oameni au încercat acest tratament simplu, iar majoritatea s-au declarat a fi destul de mulțumiți de rezultatele obținute.

Avocatul celor 100 de plante anticancerigene: „Dacă ai un abces şi consumi lapte, se va umfla şi mai tare…”

Dacă l‑ai fi întrebat cine este, ar fi răspuns simplu: „Un pensionar român cu o pensie micuţă şi care mai ajută pe câte o persoană care îl caută şi care, dacă mă ascultă, se vindecă.” Păstrez şi acum cartea de vizită primită în apartamentul de pe Strada Detunata din Alba Iulia. Pe ea stă scris: „Eugen Giurgiu, pensionar”, însă statutul său a fost de biochimist. Sfaturile date de el şi urmate de cei care îl vizitau au învins de multe ori cancerul.

Pe când era student, mama lui Eugen Giurgiu a dezvoltat o formă avansată de cancer. Dorind să îşi ajute mama, cu ajutorul cunoştinţelor pe care le dobândise, a inventat un tratament cu care tânăra femeie de atunci a fost salvată. Diagnosticul de cancer îl primise în urmă cu şaizeci de ani, iar ea ajuns să trăiască până la o sută de ani. Tratamentul a avut la bază cele şapte plante descoperite de doctorul C.I. Parhon, plante ce nu fac niciodată maladii: busuioc, mentă, anason, valeriană, chimen, levănţică şi nuc.

Studiile doctorului Giurgiu au relevat între timp faptul că există mult mai multe plante care nu fac cancer. „Ca să fii sănătos, primul lucru pe care trebuie să‑l faci este să‑ţi schimbi modul de viaţă, boala este doar un semnal de alarmă pentru un stil de viaţă pe care organismul omului nu îl poate suporta” – teoria aceasta stătea la baza medicinii pe care a propovăduit‑o mai bine de cincizeci de ani Eugen Giurgiu.

A fost unul dintre cei mai importanţi cercetători ai plantelor medicinale din România. Doctor în biochimie, profesorul Eugen Giurgiu a conceput noi medicamente care au ameliorat şi vindecat suferinţe, boli cronice ori din cele care păreau a nu se lecui cu nimic. Şi‑a împărţit timpul între laborator şi spital, şi anume Institutul oncologic din Cluj unde obţinuse la un moment dat douăzeci şi cinci de paturi pentru a putea aplica tratamente fitoterapeutice pacienţilor care nu răspundeau schemei de tratament alopate.

Din discuţiile pe care le‑am avut cu Dl Giurgiu am aflat că şcoala transilvăneană medicală a avut încredere în tratamentele care au la bază plante şi a girat astfel de practici. Medicii clujeni trimiteau pacienţi către biologul Eugen Giurgiu când nu obţineau rezultate în spital.

Retras la pensie, Eugen Giurgiu a ajutat mii de bolnavi, a publicat cărţi cu tratamente pentru bolile de piele, cancere şi boli ginecologice. Lucrările sale au fost editate în mii de exemplare şi continuă să se vândă într‑un număr destul de mare. Se plângea că e nevoit să stea prea mult timp în faţa calculatorului, lucru ce afectează, după cum susţinea, sănătatea oricui. Ultima dată redacta o teză despre tratarea obezităţii, „trei, patru linguri de tărâţe pe zi subţiază talia”, spunea Dl. Giurgiu, care între timp a trecut la cele veşnice.

Leacuri la îndemâna românilor din moşi‑strămoşi completează lucrările doctorului biochimist. Cataplasme cu mămăligă, coajă de salcie pe post de aspirină, cuişoare pentru durerile de dinţi, cataplasme cu varză pentru cele de cap. Propolisul este antibioticul natural cel mai bun. Tincturile sunt remediul obţinut din plante cu acţiunea cea mai rapidă şi mai completă. Câteva dintre convingerile sale mi le‑a împărtăşit cu umor de mai multe ori, cu puţin înainte de a se sfârşi.

Ce boli trataţi, domnule Giurgiu?

Orice, în afară de prostie. Cu diagnosticul cert pus de medic, îl pot ajuta. De obicei, vin oameni cu afecţiuni grave, cancere, dar să confirme doctorul diagnosticul şi abia apoi se poate folosi de plantele pe care le recomand eu. Odată ce obţin aceste date, îmi dau seama ce tratamente naturiste există pentru afecţiunea respectivă şi ce trebuie aplicat.

Ce trebuie să facă bolnavul? Să asculte de ceea ce‑i spuneţi doar?

Există două tipuri de bolnavi, cei credincioşi şi cei necredincioşi, atei. Adică cel care crede că se vindecă e convins că se va face bine…
Care vrea?!

No, trebuie să aibă certitudinea că se vindecă, atunci chiar obţine vindecarea. 50% din vindecare o face organismul propriu al fiecărui om. Dar dacă el nu crede în tratamentul respectiv nu se vindecă sub nici o formă.

O colegă tânără, de patruzeci de ani, cu un copil, a fost bolnavă şi a crezut mult în propria vindecare. Şi‑a dorit mult să trăiască… N‑a aplicat tratamentul corect. Pe lângă dorinţa de a te vindeca trebuie să beneficiezi şi de tratamentul corespunzător pentru afecţiunea de care suferi. Probabil că a consumat alimente necorespunzătoare.

În privinţa cancerului, există hormoni de creştere, steroizii, care există în carnea de pui, în special cei crescuţi cu hormoni, cu complexe de creştere forţată, nu ca animalele din libertate. Hormonii de felul acesta sunt şi în gemoderivate, în lăptişor de matcă sau în alte substanţe. Când ai dat hormon de creştere, înseamnă că dai posibilitatea cancerului să se dezvolte. Trebuie scos din alimentaţie tot ce conţine hormoni de creştere. Asta‑i una, iar a doua lege este să consumi suficiente lichide cât să elimini în douăzeci şi patru de ore minimum doi litri de urină. Altfel rămân toxinele în organism. Dar nu orice apă e bună. Apa care în patruzeci şi cinci de zile nu se „împute”, cum zice românul, înseamnă că are o grămadă de substanţe în ea care nu‑i dau voie să se altereze.

Apa din PET‑uri pe care o consumăm e bună de băut?

Foarte rău faceţi! Nu e sănătoasă absolut deloc din două motive! În primul rând, PET‑urile sunt cancerigene, e plastic, şi în al doilea rând, pentru că au nişte conservanţi care păstrează apa mai mult timp.

Dumneavoastră ce fel de apă beţi?

De la robinet. Pun în doi litri de apă o jumătate de lămâie şi a doua zi o beau. Simplu! Dacă nu, pun argilă, lut care se găseşte orişiunde sau dacă nu, doi morcovi şi un pătrunjel sau altceva care să absoarbă substanţele toxice din apă şi să o fac mai băubilă. O las douăzeci şi patru de ore, deci cât să se elimine clorul din ea. În general, se pune clor în localităţi,ca să distrugă microbii.

Carnea – aţi spus să nu mai fie consumată în cazul bolilor grave, să se renunţe la puii aceştia care conţin hormoni de creştere. Păsările din curte, animalele din gospodăria omului sunt bune?

Păsările, da! Oaie, da! Vacă, viţel, orice care‑i crescut în mod natural, hrănit natural, nu cu substanţe care înmulţesc celulele. Cancerul ce este? Multiplicarea celulelor în mod anarhic. Ce fac eu la un animal pe care îl cresc forţat? Îi dau nişte substanţe ca să i se înmulţească celulele, să se facă mare şi frumos, galben, în foarte scurt timp, chiar în patruzeci şi cinci de zile, vă daţi seama că un pui ajunge la o vârstă biologică de doi ani, şi substanţele acelea ajung în organism; indiferent prin ce mod aş prepara carnea respectivă, nu pot elimina acele substanţe. Le înghit şi organismul meu îmi dezvoltă cancerul.

Cumpăr un teren şi cultiv aici plante bio, dar în jurul meu, peste gardul meu, vecinii stropesc livada şi legumele cu substanţe toxice, insecticide. Apa din curtea mea e afectată. Plantele pe care mă străduiesc să le cultiv mai sunt bio?

Nu! E foarte dificil. Se poate trăi, dar e bine să eviţi apa. Să luăm apă de la robinet. Ştim, conţine o serie de substanţe nocive, însă facem în aşa fel încât să le eliminăm. Scăpăm de toxinele din apă. Apoi ne alimentăm fără hormoni de creştere. Sunt două lucruri foarte importante pentru sănătatea noastră.

Vin mulţi oameni care vă cer sfatul în privinţa unor boli. Care e cea mai prezentă boală?

Cel mai des întâlnit diagnostic este cancerul şi mai vin oameni cu o treabă foarte simplă, care se poate trata uşor: pietre la rinichi sau la vezica biliară. Vezica biliară are şi ea rolul ei bine definit în organism, dacă o scot voi începe să am o groază ne necazuri, nu mai pot asimila grăsimi şi aşa mai departe, dacă scot un rinichi e şi mai rău… Ei! Cu ajutorul anumitor preparate sau cu ceaiuri există foarte multe posibilităţi să scape omul de pietrele astea fără operaţie, fără necazuri mari. Vă dau un exemplu. La Plafarul nostru românesc există peste douăzeci şi patru de plante care pot dizolva pietrele. Cine nu cunoaşte ridichile? Lămâia dizolvă şi ea piatra. Citricele care provin din import sunt iradiate pentru a rezista multă vreme. Unele sunt culese verzi şi se coc pe parcurs ca să nu se altereze. Ce să‑i facem? Sunt totuşi bune şi lămâile astea. Pot fi ţinute în apă cu oţet pentru a ieşi ce au rău în ele. Cel mai bine este să folosim împotriva pietrelor frunze de mesteacăn, le dizolvă, ienupărul le elimină, talpa‑gâştei de asemenea, mai ales că este calmant nervos şi turiţa mare intră tot la categoria eliminare.

Dvs. de unde vă procuraţi plantele?

Din multe locuri, dar am oameni care îmi aduc, care ştiu precis când să culeagă şi ce să culeagă. Prefer să nu iau din magazine pentru că nu ştiu ce cumpăr, în ce condiţii s‑au cules plantele respective. Trebuie respectate anumite principii la cules, o anumită plantă nu se poate culege dimineaţa sau seara, e bine să culegi planta la orele când are principii active. Nu le poţi culege pe unele înainte de a fi înflorite, altele după înflorire. E o întreagă filosofie a culesului plantelor. Am scris peste cincizeci şi şapte de cărţi şi am făcut aceste precizări. Sau se găsesc informaţii de felul acesta în Enciclopedia plantelor.

Înveţi despre plante din cărţi sau de la un cunoscător?

Dintr‑o carte pot citi multe despre o plantă, îmi dă chiar şi o poză, însă pe teren n‑o mai recunoşti, poate să fie mult diferită. Dacă mergi la un om care cunoaşte plantele, există botanişti care sunt pasionaţi de acest domeniu, un astfel de om îţi poate spune: pe asta o culegi înainte de amiază, după‑amiază şi aşa mai departe. Poate să‑ţi spună să n‑o iei de la soare, să o iei de la umbră sau de pe acest teren nu e bună pentru că nu conţine ce trebuie.

Sunt plantele o soluţie de efect în momentele de criză?

Plantele au fost dintotdeauna un tratament benefic, în special pentru români, dar nu numai, pentru că şi în Germania, Franţa, Coreea şi în alte ţări oamenii se tratează cu plante de sute de ani, poate de mii de ani. Există notiţe datate cu sute de ani în urmă despre beneficiul plantelor, confirmate ştiinţific în contemporaneitate după o serie de studii. Sunt multe medicamente care s‑au produs pe baza plantelor, dar cred că fără ele nu s‑ar fi putut face nici un medicament. Niciodată medicamentele sintetice nu vor putea înlocui plantele. Şi niciodată plantele medicinale nu vor face rău dacă sunt tratate corect şi omul urmează un tratament dat de cineva care le cunoaşte. Sunt mulţi oameni care cred că le cunosc, dar în realitate nu au habar despre ele. Am văzut o astfel de greşeală în legătură cu spânzul care se recomandă împotriva cancerului. Bun! Să vă spun ce se făcea cu el pe vremuri. Se introducea în ureche sau într‑un alt orificiu al unui animal şi acolo făcea un abces. Se tăia bucata respectivă cu tot cu abces. Acum se dă ceai sau tinctură de spânz – ei!, în interiorul organismului se fac o grămadă de abcese. Într‑adevăr, într‑o primă fază întăreşte imunitatea organismului, dar ne interesează mai mult faptul că în loc să vindece mai mult strică. Se folosesc şi o serie de ciuperci otrăvitoare, nişte droguri de fapt, interzise de lege, se folosesc pentru o serie de tratamente. Mărul‑lupului dacă îl iei intern te poţi îmbolnăvi.

Aţi spus că şapte plante nu fac cancer…

Asta a fost pe vremuri. În prezent şaizeci şi opt de plante sunt anticancerigene, care luptă cu cancerul. Deci distrug celula canceroasă. În funcţie de localizarea cancerului stabileşti ce plante funcţionează. Saschiul, vinca minor, se folosea pentru această maladie, medicamentele s‑au mai modificat între timp şi a fost abandonat, dar ce vreau să vă spun este că această plantă ajunge direct la creier, deci e pentru cancer la cap şi fără ea nu merge, asta trebuie neapărat. Pui busuioc, brusture şi alte plante, dar trebuie şi această plantă.

Ce alte posibilităţi de vindecare mai sunt în afara plantelor şi a medicinii alopate?

N‑am văzut pe nimeni vindecat dacă e gâdilat la tălpi sau dacă a pus altul mâna pe el. Poveşti. Fitoterapia se aplică de sute şi mii de ani şi mai există credinţa. Dacă omul crede, se vindecă, dacă nu – nu. Fără asta nu merge.

Să spunem că afli că ai o boală gravă şi ai auzit şi de homeopatie şi de fitoterapie şi de doctorul chirurg, dar nu ştii pe care să o alegi. Cum procedezi într‑o astfel de situaţie? La cine să apelezi ca să primeşti sfatul cel mai bun?

Cel mai bun sfat ţi‑l dă mintea. Fiecare om are posibilitatea să‑şi stabilească el nişte relaţii cu Dumnezeu. Eu cred într‑o fiinţă supremă şi am convingerea că planta asta mă va face bine. Nu mă ajută dacă îmi spune cineva: „Taie‑te, operează‑te!” Sunt şi cazuri când apelezi şi recurgi, că n‑ai încotro, la operaţie. Se fac şi operaţii aiurea, aşa cum se dau antibiotice pentru o răceală chiar la copii. Se face însă o antibiogramă şi apoi se dă antibioticul, nu la un virus hop cu pastila! Bolile autoimune sunt tot mai prezente pentru că se consumă hormoni, alimentaţia nesănătoasă are ca efect boala. În America, obezitatea a ajuns la 60% din populaţie. Îi călcăm şi noi pe urme, fast‑foodurile şi mâncarea asta copiată de la alţii e o cauză, a doua e sedentarismul, a treia e televizorul… Medicamentele slăbesc imunitatea, or dacă sistemul imunitar e puternic sigur va lupta cu afecţiunea.

Niciodată o otravă, oricât de puternică ar fi, nu te poate vindeca. Citostaticele, de exemplu, sunt otrăvuri şi nu va obţine nimeni vreo vindecare. Nu tratez oameni pe care nu‑i pot trata. Stau de vorbă cu omul şi îi spun adevărul, pot sau nu pot. Pe fiecare om îl tratez altfel. Nu poţi spune ca toată lumea să ia aspirină şi să le treacă ce‑i doare.

Există şi boli ereditare.

Endocrine şi de altă natură… Aşa cum ai moştenit faptul că eşti femeie sau bărbat, aşa sunt şi bolile astea, dar se pot trata.

Cum trataţi o răceală?

Foarte simplu! Se rad nişte cartofi, îi pui în jurul gâtului şi‑i laşi peste noapte. Uzi ciorapii cu apă sau cu spirt, peste ei tragi o pereche de ciorapi de lână şi a doua zi nu mai ai nimic. Mai există metoda pălăriei. Se ia vin, se fierbe, se adaugă piper şi scorţişoară. Îţi pui o pălărie într‑un picior şi bei până ce vezi două pălării. E şi glumă, dar şi ajută.

Despre medicii de azi ce gândiţi?

Sunt medici buni. Când un doctor stabileşte un diagnostic, el răspunde pentru diagnosticul respectiv; se pot face şi greşeli, dar nu enorme.

Plantele mai au efectele scontate chiar în condiţiile de poluare, de industrializare?

Da, dar există nişte limite şi ar fi bine să ştim toţi care sunt acestea. Dacă Dvs. consumaţi un fruct nespălat vă puteţi îmbolnăvi. Animalele poluează plantele prin fecalele şi urina lor, apoi eu mă duc şi le culeg. Le spală cineva? Nu! Le usuc şi după aceea chiar nu se mai pot spăla.

Ploaia nu curăţă?

Poate să afecteze negativ la rândul ei. Deci mai bine e să pulverizezi planta şi să o iei aşa cum e, fără fierbere, pentru că prin fierbere îi distrugi nişte principii active. Dacă o cultivi singur, o speli, o usuci pe un dulap, îi pui deasupra o pânză să nu intre praf şi mizerie, să aibă aer, aşa da! Altfel nu! Pentru cele pe care le cumpărăm cine garantează că sunt în ordine? Am văzut un om care după ce a cules plantele le‑a pus lângă o colibă şi cu furca cu care luase gunoiul de la grajdul animalelor le întorcea să se usuce. Le‑a pus în nişte saci mizerabili şi le‑a dus la Plafar apoi, iar eu le cumpăr şi le consum! Nu există nici un curs pentru culegători, care să îţi spună că e bine să culegi codiţa‑şoricelului când e soarele sus, de exemplu, între 10 şi 12. Omul se duce şi o culege dimineaţa şi degeaba o culege, nu are principii active.

Aţi susţinut în lucrările Dvs. că extractul hidroalcoolic păstrează ce e mai util din plantă.

În primul rând pentru că dezinfectează. Atunci nu mai trebuie să spăl plantele, adaug doar alcool. Extrag principiile active care merg direct la ficat, care la rândul lui le repartizează în organism acolo unde trebuie, el ştie unde să le trimită. Ficatul e laboratorul organismului. Rinichii elimină toxinele.

Aveţi vreo plantă la care ţineţi mai mult?

Ţin la toate. Gălbenele, muşeţel… Trebuie să ştii ce‑i cu ea, la ce‑i bună, la ce o foloseşti şi de ce.
Se spune că ar trebui salutat codiţa‑şoricelului cu: „Bună dimineaţa, domnule doctor!” Aşa proprietăţi are această plantă?

Da, e bună pentru femei în special.

Despre descoperirea profesorului Parhon ce îmi spuneţi?

Plantele nu pot face cancer. Înainte lumea auzea de lavandă triplă. Pui o parte de plantă cu o parte de alcool şi obţii tinctura. O strecori. În tinctura asta adaugi altă plantă, iar alcool şi procedezi aşa de trei ori. Se poate face şi tinctură triplă după aceeaşi metodă a lavandei triple. Sunt mai multe principii active şi aşa e mai eficientă. Am încercat şi am reuşit.

Beţi zilnic ceai?

Eu nu. Beau zilnic bere. Da, hameiul e un calmant nervos. E şi diuretică…
E cât o pâine.

Da, e şi hrănitoare. N‑am băut atâta cât să mă îngraş, însă conţine alcool şi poate să atace creierul. Cei care consumă prea mult au efectiv probleme.

Când devine o problemă?

Când devine obişnuinţă. Dacă faci o pauză de trei‑patru zile şi dacă nu rezişti în acest timp înseamnă că eşti dependent de băutură.

La spital aţi ajuns vreodată ca pacient?

Sigur că da! Orice om ajunge măcar o dată în viaţă la spital. Şi eu acum câteva zile am fost în vizită la cineva.

Dar bolnav…

Ca să ajungi să ai o suferinţă cronică mai întâi treci prin faza acută, iar această fază se poate trata şi aşa depăşeşti faza cronică. Deci numai cine nu s‑a vindecat în faza acută suferă de o afecţiune cronică.

Poţi îmbătrâni fără să ai suferinţe mari?

Psihicul te conduce. Am şaptezeci şi cinci de ani, mă mişc destul de bine, pot face încă atâtea lucruri… A, că nu mai umblu după femei ca la tinereţe – asta‑i altă treabă!…

Pentru persoanele grase ce recomandaţi?

Mişcare multă şi mâncare puţină. Tărâţa de grâu are efecte minunate. O cană cu apă caldă se poate bea înainte de masă – va dilua sucul gastric. Îţi poţi pune un inel în stomac, dar când ţi‑l ia te îngraşi la loc. Tărâţa are B‑uri, vitamine… Romanii au cucerit lumea cu grâu, n‑au avut bucătării de campanie după ei, mâncau câte un pumn de grâu. Pentru slăbit există plante deosebit de bune, laxative şi diuretice.
După ce slăbeşti, există riscul de a te îngrăşa la loc.
Întotdeauna! Dar dacă nu mănânci mult, nu se întâmplă.

Aţi mâncat tot ce‑aţi poftit?

Niciodată nu poftesc nimic. Nevastă‑mea mă ceartă că nu mănânc atât cât ar trebui, îmi găteşte fel de fel. Am trei ciorbe care nu‑mi lipsesc: de chimen, varză şi fasole. Îmi plac şi le mănânc cu plăcere. Carne mănânc de cel mult două ori pe săptămână, câte o bucăţică.

Mama dumneavoastră a avut în tinereţe cancer.

Cancer la sân, la ficat metastaze, apoi a făcut icter şi trebuia să moară. S‑a îngălbenit, mi‑au dat‑o acasă de la spital şi mi s‑a spus să mă pregătesc. Am dus‑o acasă şi trăieşte şi azi, are o sută de ani. I‑am dat plante, tincturi. I‑am spus clar: ori mori, că de asta ai venit acasă, ori faci tratamentul ăsta. Şi în ziua de azi mănâncă doar carne naturală, porţia ei e un pui pe lună. În rest, verdeţuri, fructe. Laptele l‑a scos din consum, am renunţat şi eu la lactate. E bun pentru viţei, n‑are ce‑i trebuie omului. Vă dau un exemplu. Dacă ai un abces şi consumi lapte, se va umfla şi mai tare abcesul. Tot aşa cu o infecţie în gât… Laptele e unul dintre mediile cele mai puternice pentru a dezvolta microbi, viruşi…

Din magazine vă faceţi aprovizionarea?

De la ţărani. Îngheţată n‑am mâncat de când aveam vreo şaisprezece ani. Biscuiţi… când lucram la spitalul din Cluj, îmi aduceau de la „Spicul” nişte biscuiţi calzi, buni, dar nici atunci nu mâncam. Sunt şi oameni gurmanzi, dar trăiesc mai puţin. E un avantaj să fii mai slăbuţ. S‑a stabilit acum ce este sindromul metabolic. Dacă ai 80 de centimetri în talie e deja o problemă pentru că poţi face diabet, ateroscleroză şi hipertensiune arterială şi multe alte boli.

Sunteţi pentru mişcare.

Mă duc până la pădure, culeg ciuperci, nu zilnic, dar o dată la două zile tot merg. Până acolo sunt vreo şapte kilometri, apoi urc până la etajul patru pe scări zilnic de vreo cinci ori. Asta‑i mişcarea pecare o fac!

Soţia e adepta aceluiaşi stil de viaţă?

Nu. Ea cu mâncarea ei, are treburile ei.

În familie mai are cineva preocuparea pentru plante?

Bunică‑mea mai aduna. Când eram copil, locuiam lângă Grădina Botanică şi fugeam de la şcoală şi mă uitam la plante. De la oamenii care lucrau acolo am învăţat multe, apoi am ajuns să lucrez acolo. A fost şi o pasiune, dar şi o necesitate când am avut nevoie pentru mama. Eu am mers însă să studiez chimia şi biologia din cu totul alte motive. Tatăl meu a fost decanul Facultăţii de Drept din Cluj, mama era la Conservator. Colegii îmi spuneau că intru la ce facultate vreau. Şi atunci le‑am spus că nu mă duc la Drept, mă înscriu la chimie pentru că acolo sunt mai multe fete. Şi aşa a fost, eram doi băieţi şi restul fete.

Codex alimentarius ce vă spune?

Industria farmaceutică a monopolizat totul. O firmă cu renume îşi pune plantele în celofan. Aşa fac mucegai. De ce face asta firma respectivă? Pentru că industria farmaceutică îi pretinde să arate totul, să vezi planta, produsul pe care îl cumperi. O vezi, dar mâine‑poimâine e mucegăită. Plantele au la rândul lor umezeală şi dintr‑o firmă deosebită se transformă într‑una plină cu reclamaţii. Mai târziu se va şi desfiinţa cum s‑au închis atâtea fabrici de medicamente. E trist… Noi avem o tradiţie îndelungată în tratamente cu plante şi e păcat să se piardă, dar e o strategie: să se înlocuiască plantele cu sintetice. Omul rezistă la aşa ceva?!… Americanul a început să se îngraşe în urma acestor mişcări. Când eram mic nu am văzut copii obezi, acum la grădiniţe vezi mulţi. Totul pleacă de la creier şi pentru aceşti copii va fi greu să trăiască corect. Două tipuri de tratamente există în psihiatrie: unele te fac să dormi, să devii o legumă, altele tefac activ. Chiar dacă au denumiri diferite, efectele lor sunt astea. Trebuie să‑ţi impui să mănânci atât, îţi faci o normă. Am nevoie de două mii de calorii, atât mi‑e necesar, nu mai mult. Sunt şi persoane care mănâncă în prostie şi nu se îngraşă, dar au şi ele o tulburare metabolică.

Ce facem dacă nu mai avem acces la plante din diferite motive?

În medicină sunt zece medicamente de căpătâi, restul e balast, la preţuri enorme şi cu ajutorul lor o grămadă de oameni câştigă bani serioşi. Dacă ar fi dorinţă şi iniţiativă, dacă s‑ar studia, oamenii s‑ar vindeca de orice afecţiune cu plante. Am scris despre sucurile de fructe şi legume şi am ajuns să cred că fără sucuri nu aş reuşi niciodată să tratez vreo boală. Ele au o serie de vitamine pe care nu le găseşti în mod normal în alimentaţie şi aşa îţi refac şi organismul.

Interviu realizat de Isabela Aivăncesei
Sursă: lumeacredintei.com

Tărâțele de grâu determină pierderea în greutate – Fără efort, fără să ții dietă

Tărâțele de grâu reglează digestia, sunt emoliente, în special pentru stomac și intestine, laxative, nutritive, reconfortante, remineralizante, tonic general. Folosite de sute de ani, tărâțele de grâu sunt un tratament ieftin și eficient pentru o mulțime de boli.

Tărâțele de grâu conţin principii nutritive care le recomandă drept un supliment ideal în diete, precum şi o sursă bună de energie.

Prin conţinutul lor în fibre, mai ales fibre insolubile, tărâţele determină pierderea în greutate. Cura cu tărâțe de grâu este ideală pentru cei care vor să slăbească fără un regim strict.

Cura cu tărâțe de grâu

Înainte de a fi consumate, e bine ca tărâțele să fie cât mai fin mărunțite; astfel, vor fi asimilate mai ușor de organism. Pentru aceasta, se vor măcina din nou, cu ajutorul râșniței de cafea.

Se adaugă 1-2 linguri de târâţe de grâu într-un pahar cu apă, care se consumă (cu tărâţe cu tot), de 3 ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de mesele principale.

De asemenea, se adaugă 1-2 linguri de tărâţe de grâu în iaurt, lapte, sucuri naturale, smântână, piure, supe, salate, etc. În acest fel, se adaugă fibre suplimentare în dietă, care favorizează pierderea în greutate.

Este indicat ca tărâțele de grâu să nu se pună în alimente care au temperaturi mai mari ca temperatura corpului.

Cura cu tărâţe se ţine cel puţin 1 lună.

Previn îngrășarea și obezitatea

În stomac, fibrele conținute de coaja bobului de grâu își vor maăfoarte mult volumul. Drept urmare, vor ‘’tăia’’ pur și simplu foamea, dând senzația de sațietate.

Mai mult decât atât, ele ajută procesele de eliminare, importante în tratamentul obezității.

Tărâțele au mare eficiență în curele de slăbire și prin faptul că duc la scăderea colesterolului și a depunerii de grăsimi.

Ajută digestia și curăță intestinul

Enzimele conținute de tărâțele de grâu sunt un excelent activator al digestiei, ajutând la mistuirea alimentelor.

Tărâțele de grâu ‘’atacă’’ alimentele care cad greu și elimină indigestiile, balonarea și anumite forme de colită. Totodată, au un efect laxativ și de curățire a intestinului.

Ați copilărit în anii ’80? Mai țineți minte, cu ce era sendvişul pe care îl primeați când plecați la școală?

Dacă aţi copilărit în anii ‘80, probabil vi s-a întâmplat nu o dată ca părinţii să vă trimită la şcoală cu două căni de ceai în stomac (sau cu două căni de salam de Sibiu, cum spunea un banc celebru la vremea aia) şi un şendviş anemic în ghiozdan. Cu ce era sendvişul ăla? Cu ce se găsea – adesea, deci, cu mai nimic. Am încercat să-mi amintesc care au fost cele mai comune sendvişuri ale copilăriei mele, survenită într-o mică perioadă de dificultăți în sectorul aprovizionării – dar care, învăţam la şcoală, avea să fie curând depăşită, atunci când vom păşi cu toţii în comunism. Din fericire, am depăşit-o puţin mai repede decât preconiza Ceauşescu, în 1989, că nu ştiu cât mai rezistam să mărşăluim triumfători spre comunism cu burta lipită de spate.

Iată, deci, un mic top al sendvişurilor din anii ‘80 – subiectiv, desigur, căci el reflectă ce nu se găsea la Beiuş, nu ce nu se găsea la voi.

1. Sendvişul cu frigănele

Nu era un sendviş propriu-zis, ci pur şi simplu două felii de pâine tăvălite prin ou şi prăjite în ulei între care se punea un strat de zahăr. A fost cel mai comun sendviş al anilor ‘80, fiindcă nişte pâine veche, două ouă şi un pic de lapte se mai găseau. Sendvişul cu frigănele era un fel de tanc T-34 al senvişurilor: nu prea grozav, dar ieftin şi uşor de produs. E drept că n-am câștigat cu el războiul rece, dar măcar i-am supraviețuit.

2. Sendvişul cu pateu

Singurul lucru de pus între două felii de pâine care se găsea cu uşurinţă în RSR era pateul de ficat. Prin urmare, mulţi dintre noi căram în ghiozdane un sendviş, două cu pateu. Un prim dezavantaj e că pateul nu intră în pâine – deci, presat în ghiozdan, pateul se scurgea dintre feliile de pâine şi mânjea şerveţelul în care era împachetat sendvişul. Celălalt dezavantaj al pateului e că pute îngrozitor, mai ales într-un ghiozdan din muşama când afară sunt 30 de grade. Partea bună e că nu trebuia să împarţi cu nimeni sendvişul – nişte felii puturoase de pâine de care sunt lipite bucăţele de şerveţel n-au făcut niciodată cu ochiul cuiva.

3. Sendvişul cu untură

Întrucât untul dispăruse din alimentări pe la începutul anilor ‘80, o soluție de compromis era untura de porc, adusă de la ţară. Ca să mai taie greaţa, mergeau ca unse peste untură nişte felii rotunde de ridiche, primăvara, sau, în restul timpului, ceapă tăiată. Îţi mirosea puţin gura, dar dacă profesorul te simţea, şansele să fii scos la tablă erau aproape nule.

4. Sendvişul cu zacuscă

La fel ca pateul, şi zacusca pute şi se prelinge, mânjind punga, dar avea avantajul că se face în casă – deci nu trebuia vânată prin alimentări. Mergea foarte bine şi la micul-dejun, intra perfect cu o cană, două de salam de Sibiu.

5. Sendvişul cu parizer

Şi parizer se găsea din belşug în comerţul socialist. Dacă îmi aduc însă bine aminte, era un singur tip de parizer pe atunci – probabil aveau un singur praf de cărămidă din care îl produceau. Nu puteai mânca prea mult fiindcă te balona – probabil băgau şi un pic de carbid în procesul de fabricaţie.

6. Sendvişul cu slănină

Se întocmea din felii subţiri de slănină îngrămădite între două felii groase de pâine. Din nou, umplutura nu provenea din comerţul socialist, unde nu se găsea mai nimic. Era un sendviş de iarnă, căci pe vremea aia, la fel ca roşiile, castraveţii sau ridichile, şi porcul era un fruct sezonier.

7. Sendvişul cu brânză

În sfârşit, vor spune cititorii mai tineri, uite un sendviş pe care îl ştim şi noi! Nu chiar, căci pe vremea lui Ceau nu existau brânza topită felii pentru sendviş, crema de brânză, feliile subţiri de caşcaval (bine, nici caşcaval ca atare, roată) şi alte asemenea formă de brânză atât de apreciate de şcolari şi de burlaci. Nu, pur şi simplu se tăia o bucată sfărâmicioasă şi puturoasă de telemea şi se băga între două felii de pâine, iar lângă ele se îndesau şi câteva bucățele de gogoşar. Sendvişurile astea erau la fel de greu de mâncat ca hamburgerii de astăzi, căci jumătate din brânza aia sfărâmicioasă cădea pe jos când muşcai din pâine.

8. Sendvişurile de sărbătoare

Existau însă şi momente în care ai tăi reuşeau să facă rost de undeva de o rudă de salam de Sibiu sau Babic, de o roată de caşcaval sau de un pachet de unt. Erai regele sendvişurilor. Doar că nu apucai să mănânci nici jumătate din el, că toată lumea voia “o muşcătură”. Iar când te retrăgeai în sfârşit într-un colţ să mănânci ce-a mai rămas din sendviş, apărea bătăuşul şcolii. Voia şi el o muşcătură. N-aveai csf, îi întindeai sendvişul: “Ia-l pe tot, eu m-am săturat”.

A trecut mai bine de un sfert de veac de-atunci, aproape am uitat ce greu era cândva să faci un banal sendviş. Azi intru la KFC şi cel mai greu mi-e să mă hotărăsc dacă vreau un Booster cu pui și castraveți murați, un Crispy Sandwich cu Crispy Strip, brânză Cheddar, castraveți murați, maioneză și chiflă cu susan sau un Crispy Meltz cu brânză Cheddar, roşie şi tortilla. Sau între un sandwich picant, cu pui Zinger, sau nepicant, cu pui Fillet.

Probabil că într-un univers paralel, în care am crescut şi am ajuns în comunism, chiar în momentul ăsta am o dilemă oarecum similară: la care coadă să mă aşez, la Booster, la Crispy Sandwich sau la Crispy Meltz? La care sunt şanse să apuc ceva?

Lămâia, sarea și piperul pot vindeca o mulţime de boli și afecţiuni – Adio doctori și medicamente

Combinatia dintre lamaie, sare si piper poate servi nu numai ca un pansament pentru salata, dar se poate folosi cu succes ca un medicament. Iata cateva lucruri care pot fi vindecate cu ajutorul acestor trei produse:

Cand suntem bolnavi, avem nevoie de agenti extrem de puternici, care contin substante antibacteriene, antivirale si care sa ne intareasca sistemul imunitar. Poate prima data va vine in minte suc de lamaie. Magneziu, calciu, vitamine, acid citric sunt doar cativa compusi care trateaza in mod pozitiv bolile si infectiile. Acesta stimuleaza digestia si are o influenta mare asupra pierderii in greutate.

Durere in gat

Durerea in gat poate fi vindecata numai cu o lingura de suc proaspat de lamaie, 1/2 lingurita de piper si o lingurita de sare de mare dizolvata in apa calda. De mai multe ori faceti gargara cu acest amestec si durerea va disparea.

Calculii

Depozitele solide si fluidele digestive care se acumuleaza in vezica biliara sunt cunoscuti sub numele de calculi biliari, si desi ele pot fi indepartate chirurgical, pot fi vindecate cu succes cu remedii naturale. Se amesteca 3 linguri de ulei de masline, 1 lingura suc proaspat de lamaie si putin piper. Acest amestec se ia dimineata pe stomacul gol pentru a scapa de calculii biliari.

Leziuni in cavitatea bucala

O lingura de sare de Himalaya se dizolva in apa calda dupa fiecare masa poate ajuta la lupta impotriva bacteriilor daunatoare si vindeca rani in gura.

Greata si varsaturi

Greata se poate evita prin combinatia de piper si lamaie. Se amesteca o lingura de suc de lamaie proaspat stors si putin piper negru in apa calduta. Se bea amestecul incet, pana cand vedeti ca va veti simti mai bine.

Atacuri de astm

Aveti nevoie de 10 boabe de piper negru, 2 catei de usturoi, 15 frunze de busuioc si apa clocotita. Peste aceste produse se toarna apa clocotita si se lasa sa stea asa 15 minute, apoi se aseza intr-un borcan si se adauga doua linguri de miere. Amestecul poate fi pastrat in frigider si pana la doua saptamani.

Durere de dinti

O jumatate de lingurita de piper negru si cuisoare trateaza durerile de dinti. De asemenea, este important sa se evite alimente indulcite.

Daca doriti sa pierdeti in greutate beti un pahar cu apa in care adaugati 1/4 lingurita de piper negru macinat, 2 linguri suc de lamaie si o lingura de miere. Consumati o data pe zi.

Sfatul medicului oncolog: „DA” și „NU” sunt cuvintele care ne pot prelungi viața

Bolile oncologice au fost mult timp ciuma acestui secol. Mai mult de 200 de tipuri de cancer ucid mai mult de 8 milioane de oameni pe an. În același timp, Organizația Mondială a Sănătății prevede o creștere a numărului de cazuri de cancer în următorii 20 de ani cu 70%.

Sfaturi simple pentru sanatate

Spuneți “NU!”:

1. Ulei rafinat

2. Lapte de origine animală, cu excepția celui de casă

3. Cuburi alimentare de tip vegeta

4. Sucurile carbogazoase

5. Cuptorul cu microunde

6. Mamografia înainte de naștere, cu excepția ecogramelor.

7. Lenjerie prea tare (sutien)

8. Alcoolul

9. Alimente dezghețate

10. Apa din frigider în sticle de plastic.

11. Pastile contraceptive.

12. Deodorante (în special periculoase folosite după bărbierit).

13. Zahăr sub orice formă (celulele canceroase se hrănesc, în principal, cu zahăr).

Spuneți “DA!”:

1. Legume

2. Miere cu moderatie in loc de zahar

3. Proteine ​​vegetale (fasole în loc de carne)

4. Două pahare de apă pe stomacul gol înainte de a vă spăla dinții.

5. Alimente calde, nu fierbinti

6. Sucul de Anticancer №1: Aloe Vera ghimbir + patrunjel + telina + promalin (mijlocul de la ananas), se amestecă și se bea pe stomacul gol.

7. Sucul anticancer nr. 2: soursop / guanabana (fără semințe) + promalin (mijloc de la ananas)

8. Morcovi cruzi sau fierti sau suc proaspăt de la morcovi în fiecare zi.

Și câteva recomandări

Nu beți ceai din pahare de plastic. Nu mâncați nimic fierbinte dintr-o pungă de hârtie sau de plastic (de exemplu cartofi prăjiți).

Atunci când materialul plastic este expus la căldură, se eliberează compuși chimici care pot provoca boli grave

Evitați consumul de Coca-Cola după ce ați consumat ananas ca desert. Nu amestecați sucul de ananas cu cola.

Nu luati medicamentele cu apă rece de la frigider.

Nu mâncați alimente grele după ora 17.00

Beti mai multă apă dimineața, mai puțin seara

Nu luați o poziție orizontală imediat după consumul de alimente sau medicamente.

Ceai de Păpădie – Elimină petele de pe față, pistruii, acneea, îmbunătățește vederea și vindecă numeroase afecțiuni

Păpădia este una din cele mai puternice plante depurative, care ajută la curățarea organismului de toxine și eliminarea surplusului de apă.

Administrată intern, păpădia purifică sângele și stimulează funcțiile detoxifiante ale ficatului. Ca urmare, și pielea se curăță și se vindecă.

Datorită acțiunii sale detoxifiante, ceaiul de păpădie poate ajuta la tratarea unui număr mare de boli:

Cu ajutorul acestei plante se pot trata afecțiuni dermatologice ușoare și grave. Păpădia poate fi folosită și extern, sub formă de spălături sau comprese pentru:

  • acnee
  • pistrui
  • pete roșii pe obraz (cuperoză)
  • iritații ale tenului
  • eczeme
  • furuncule
  • varice
  • ulcer varicos
  • pecingine
  • pete pe față

Ceaiul de păpădie poate fi folosit atât intern, cât și extern, pentru tratarea cuperozei. Această afecțiune dermatologică se manifestă prin pete roșii la nivelul pielii – îndeosebi a feței, și ea denotă o fragilitate a vaselor de sânge de la nivelul tenului, probabil și a creierului.

  • Se folosesc 4-10 g de frunze uscate de păpădie la 150 ml de apă. Se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară. Se bea câte 1 cană, de 3 ori pe zi. Acest ceai poate fi folosit și extern, pentru spălarea zonelor feței afectate de pete.
  • Se pun 1-2 lingurițe de pulbere de rădăcini de păpădie (uscate și măcinate prin râșnița electrică de cafea) la fiert cu 1 cană (250 ml) de apă. Se fierbe timp de 5-10 minute, apoi se strecoară. Se beau câte 1-2 căni de ceai pe zi. Acest ceai poate fi folosit și pentru spălarea ochilor și a părului.
  • g de plante cu 1 cană (250 ml) de apă timp de 10 minute.  Se strecoară de 2 ori și se adaugă ½ linguriță de sare. Se aplică pe zonele afectate cu un tampon. Se prepară un decoct din 3-5 g de rădăcini de păpădie. Acestea se pun la fiert cu 1 cană de apă timp de 5-10 minute. Se beau câte 3 căni pe zi.
  • Se folosește sucul de rădăcini de păpădie proaspăt obținut, cu care se tamponează pielea afectată. Apoi se curăță pielea cu un decoct de păpădie. Se prepară un decoct din 3-5 g de rădăcini de păpădie și 1 cană de apă. Fiertura obținută se folosește la băi locale (de șezut sau de picioare).

Frunzele de păpădie se zdrobesc pe un fund de lemn și se aplică sub formă de cataplasme pe zonele afectate ale pielii.

Se aplică pe zonele afectate sucul obținut din rădăcini de păpădie. Rădăcinile de păpădie se mărunțesc și apoi se călesc cu puțină smântână. Se aplică pe regiunile dureroase și se lasă să acționeze câteva ore. Acest remediu se folosește zilnic, până la dispariția durerilor.

Surse bibliografice:
1. Constantin Milică, Păpădia, Vindecătoarea Ficatului, Ziarul Lumina: http://ziarullumina.ro/papadia-vindecatoarea-ficatului-45749.html
2. Ce se întâmplă doctore, Păpădie (Taraxacum officinalis) – beneficii şi proprietăţi: http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/papadie-taraxacum-officinalis-11477652/
3. Ovidiu Bojor, Catrinel Perianu, Păpădia, Sănătate Prin Semințe, Legume și Fructe, Editura Fiat Lux, p. 110

Băutura Inimii, din doar 3 ingrediente simple – Rețeta unui preot german

Preotul german Sebastian Kneipp (1821-1897), devenit celebru mai ales prin tratamentele sale cu apă, a fost și un as al remediilor cu plante.

În timpul studenției, el s-a îmbolnăvit de tuberculoză, iar medicii nu mai sperau într-o însănătoșire.

Cu toate acestea, Kneipp și-a activat forța de apărare a organismului prin băi reci, spălări, dușuri și fricționari. Astfel, el a reușit să-și revină după greaua boală de plămâni.

De-a lungul timpului, preotul german a dezvoltat conceptul unui tratament unitar, încununat de succes, care, pe lângă procedeele cu apă, cuprinde și remedii pe bază de plante, terapie prin mișcare, hrană și un mod de viață sănătos.

Băutura inimii – rețetă Sebastian Kneipp

Un nivel ridicat de colesterol – rezultatul acumulării de grăsime în artere – poate duce la atac de inimă sau boli cardiace. Băutura cu usturoi şi lămâie poate stimula sănătatea inimii şi îmbunătăţi circulaţia, desfundând arterele.

Ingrediente

30 căței de usturoi
5 lămâi cu coajă
1 litru de apă

Mod de preparare

Se curăță de coajă cățeii de usturoi, iar lămâile, cu tot cu coajă, se spală și se taie în cuburi (nu se îndepărtează coaja, ci doar sâmburii).

Se adaugă în vasul unui blender ingredientele (sau se dau prin mașină de tocat), se pulsează, apoi se amestecă cu 1 litru de apă și se pun pe foc, până de dau ȋn clocot (fără să fiarbă).

Se strecoară lichidul, se pune în sticle curate și se ține la frigider.

Administrare

Se bea în fiecare zi câte 1 păhărel, cu 2 ore ȋnainte sau după masa principală, timp de 21 de zile. Se face o pauză de 7 zile, apoi cura se reia. La nevoie, se repetă și a treia oară, tot după o pauză de 7 zile.

Se recomandă două cure pe an, în special primăvara și toamna.

Avantaje

Pentru inimă

Usturoiul conține alicină, o substanță cu efect antibacterian care reduce lipidele și ferește vasele de sânge de depuneri de grăsimi.

Reumatism

Germaniul conținut în usturoi capturează radicalii liberi, ajutând la tratamentul bolilor inflamatorii reumatice.

Metabolism

Lămâia conține vitamina C și vitamine din grupa B, ca acidul folic, care influențează puternic metabolismul, care dă rateuri la majoritatea oamenilor.

Alte efecte

Sucul de usturoi și lămâie regenerează întregul corp, făcând mai ușoară confruntarea cu menopauza, îmbunătățește văzul și auzul, ferește de paradontoză.

Cartofi umpluți cu bacon și cașcaval – Cu așa o garnitură, uiți și de friptură…

Ingrediente:

  • 4 cartofi mari
  • 70 g cașcaval
  • 120 g bacon
  • 1 ceapă
  • 20 g unt
  • sare

Mod de preparare:

1. Pentru început, spălăm cartofii pe urmă îi înțepăm cu ajutorul unei furculițe. Îi așezăm într-o folie de aluminiu și îi coacem la temperatura de 180 de grade, timp de 80 de minute.

2. Ceapa o tăiem cubulețe iar șunca fâșii.

3. Într-o tigaie încinsă cu ulei, prăjim șunca. Adăugăm ceapa și gătim, pe foc mic, până la omogenizare.

4. După ce s-au răcit, tăiem cartofii și le scoatem pulpa.

5. Într-un bol, mărunțim pulpa de cartof. Adăugăm untul, ceapa, șunca, cașcavalul dat prin răzătoare și amestecăm bine.

6. Umplem cartofii cu amestecul obținut.

7. Coacem cartofii la temperatura de 200 de grade, timp de 10 minute.

Rețetă clasică, originală – Savarine de casă, pufoase și aromate

Ingrediente pentru gogoși:

  • 300 g făină
  • 15 g drojdie proaspătă
  • 1 lingură zahăr
  • 125 ml lapte cald
  • 1 ou
  • sare
  • 1/2 linguriță extract de vanilie
  • ulei

Ingrediente pentru sirop:

  • 2 l apă
  • 800 g zahăr
  • 100 ml rom

Ingrediente pentru decor:

  • 100 g gem roșu
  • 600 g frișcă

Mod de preparare:

1. Drojdia, zahărul, laptele, oul, sarea, vanilia şi o lingură de ulei, se amestecăm într-un bol cu ajutorul unui mixer. Treptat, adăugăm făina și mixăm până obținem un aluat moale și omogen.

2. Acoperim aluatul cu un prosop și îl lăsăm la crescut.

3. Cu ajutorul mâinilor, formăm biluțe din aluat și le așezăm pe o tavă acoperită cu hârtie de copt. Le lăsăm la crescut 40 de minute,

4. Coacem la temperatura de 200 de grade, timp de 10 minute.

5. După ce s-au copt, le tăiem cu ajutorul unui cuțit. Le întroducem în sirop pe urmă le tapetăm cu gem. La final, umplem savarinele cu frișcă.

Poftă bună!

Alte articole